"Acum sfiala lui,amestecata cu rusine de lumea cealalta,se prefacea intr-o asteptare salbateca,neclintita,din care nu ingaduia pe nimeni sa-l tulbure.Dar suvoiul de viata din el,zagazuit de orbenie,il silea fara voie si fara stirea lui sa porneasca pe alte cai ca sa gaseasca inlocuitori ochilor pierduti."
"Navalira copiii,toti nepotii si tot posidicul ulitei,plini de curiozitate ,lacomi de noutati care umplura lumea de vorbe.Femeile mai indraznete il mancau pe orb din ochi.Si de cand imputinase bautura se facuse mai frumos.Incat toate se dadea jindoase la el.Unele cercau sa-l mangaie.Le innebunea o putere,o momeala barbateasca fara impotrivire,parca ar fi fost atrase de el,ca bucatile de fier de un magnet."
"-Du-te Ileana acasa,nu te mai zgai la el,ca-l deochi,porunci un barbat muierii.Si trimite pe cineva cu o camsa,ca asta vaz ca nu stie sa-si acopere rusinea,macar cu mana..."